Pilde cu animale de companie: Nu conteaza cine esti, conteaza doar ca cineva sa te iubeasca!

In vitrina unui magazin de animale, era un afis: „Catelusi de vanzare“.
Un baietel de 10 ani, intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul ii raspunde ca pretul este intre 30 si 50$.
Baietelul baga mana in buzunar scoate cateva monezi, numara 2.70 $ si intreaba: „As putea vedea catelusii?“.
Vanzatorul zambeste, fluiera si din magazin iese afara cateaua, in urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus…ramase in urma si nu se apropia !
Baietelul intreaba: „De ce catelusul asta schioapata?“ Omul ii raspunse ca s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata!
„Asta-i catelusul pe care-l doresc“ a spus baietelul cu bucurie in glas. „Daca asta-i dorinta ta, ti-l dau gratis!“
Copilul s-a suparat si a raspuns: „Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si al celorlalti catei, iti voi da tot ce am la mine acum, si in fiecare luna iti voi plati 50 de centi, pana voi achita pretul lui intreg!“
„Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau sa se joace si sari ca ceilalti!“
Baietelul s-a aplecat si si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul stramb. „Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l inteleaga !“
Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului: "Ma rog si sper ca fiecare catelus sa aiba pe cineva care sa-l iubeasca, asa cum tu il vei iubi pe acest catelus!"

Morala:
În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi…dispar!

Sursa: Adoptii caini .

Tweet

Te iubesc!

Te iubesc pentru ca existi!

Te iubesc pentru ca te-am cunoscut!

Te iubesc pentru ca esti al meu!

Te iubesc pentru ca sunt importanta pentru tine!

Te iubesc pentru ca m-ai ales pe mine de multe ori, in defavoarea altora!

Te iubesc pentru ca ma privesti intr-un mod diferit!

Te iubesc pentru ca ma placi!

Te iubesc pentru ca ma accepti asa cum sunt!

Te iubesc pentru ca ma alinti!

Te iubesc cand ma tii in brate!

Te iubesc cand ma mangai!

Te iubesc cand te uiti la mine!

Te iubesc cand zambesti!

Te iubesc cand ma saruti!

Te iubesc pentru ca imi faci toate placerile!

Te iubesc pentru ca ai incredere in mine!

Te iubesc pentru ca nu ma minti!

Te iubesc pentru ca ai grija de mine!

Te iubesc pentru ca ma protejezi!

Te iubesc pentru ca imi esti alaturi!

Te iubesc pentru ca stii de fiecare data cand sunt suparata!

Te iubesc pentru ca stii cum sa ma impaci atunci cand ma supar!

Te iubesc pentru ca m-ai certat de fiecare data cand greseam!

Te iubesc pentru ca imi arati cum sa invat din greseli!

Te iubesc pentru ca ma trezesti la realitate!

Te iubesc pentru ca m-ai iertat!

Te iubesc pentru ca ma intelegi!

Te iubesc pentru ca m-ai facut sa plang de fericire!

Te iubesc pentru ca m-ai învatat sa sufar din dragoste!

Te iubesc pentru ca nu cunosc alte frici in afara singuratatii!

Te iubesc pentru ca m-ai invatat ce e iubirea!

Te iubesc pentru ca m-ai schimbat!

Te iubesc pentru ca esti unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat!

Te iubesc pentru ca esti cel mai important lucru din viata mea!

Te iubesc pentru ca ma faci fericita!

Te iubesc pentru ca esti tu! ♥

Tweet

Lucrurile pentru care toti trebuie sa luptam!

Lupta pentru…
- ceea ce iubesti
- persoanele dragi
- ceea ce-ti doresti
- visele tale
- o idee
- un sentiment
- o nebunie, un lucru in care crezi
- fericire
- bunastare
- libertate
- dreptate
- a traii.
“Cine nu simte nevoia unei lupte, nu trăieşte ci vegetează.” spunea Panait Istrati în "Căpitan Mavromati". Sunt intr-un totul de acord cu el! De ce?! Pentru simplul fapt, ca viata reprezinta o lupta continua! Chiar daca nu invingi intotdeauna, trebuie sa lupti...daca tu, atunci cine?! Lumea si timpul nu vor sta niciodata in loc pentru tine!

Tweet

CAINE PIERDUT!!!

Catel disparut :
- raspunde la numele de Sara
- femela
- are 7 ani
- este sterilizata (nu mai poate sa faca pui)
- pierduta prin zona sectorului 5 - Sos Viilor
- este prietenoasa
- este un caine de talie mare - rasa cauzian
- blana de culoare crem (fara pete pe corp).
A disparut pe data de 15.05.2012
Pentru orice informatie contactati-ma pe una dintre aceste adrese de mail:kyky_popy@yahoo.com si ionyy_08@yahoo.com! Va rog, fara glume proaste! Multumesc!

Tweet

Cum ai putut?

Când eram un cățeluș, te binedispuneam cu năzdrăvăniile mele și te făceam să râzi. Ziceai că sunt copilul tău, și indiferent de câte perechi de pantofi ți-am distrus și de câte perne am smotocit, am devenit prietenul tău cel mai bun. Ori de câte ori făceam vreo năzbâtie, imi arătai degetul arătător și imi spuneai: “Cum ai putut…?”, însă apoi te aplecai spre mine, mă rostogoleai și mă mângâiai pe burtică…Educarea mea a durat ceva mai mult pentru că tu erai foarte ocupat, însă într-un final, împreună, am reușit. Îmi amintesc acele nopți în care mă strecuram lângă tine în pat, și cu boticul lipit de tine, îți ascultam confidențele și visele secrete. Erau clipe în care credeam că viața e perfectă.Împreună făceam plimbări lungi, fugeam prin parc, călătoream cu mașina, ne opream să mâncăm împreună o înghețată (eu doar cornetul pentru că “înghețata era rea pentru cățeluși”, imi spuneai). Mergeam împreună chiar și la mare…Cât moțăiam eu la soare în timp ce te așteptam să te întorci acasa la sfârșitul zilei!

Treptat, ai început să petreci tot mai mult timp la locul de muncă și în afara casei pentru că îți căutai un partener uman. Te așteptam cu rabdare și te consolam când veneai cu inima zdrobită  de dezamăgiri. Nu ți-am judecat niciodată deciziile  și țopăiam de bucurie de fiecare dată când te întorceai acasă. Și m-am bucurat când te-ai îndrăgostit…Ea, acum soția ta, nu este o “iubitoare de câini” (nu îi plac), și totuși eu am primit-o cu drag în casa noastră. Am încercat întotdeauna să îi demonstrez afecțiunea și supunerea. Eu eram fericit pentru că vă vedeam fericiți. Curând au apărut “puiuții umani” și eu m-am bucurat alături de voi. M-a fascinat duioșia lor, mirosul și culoarea lor rozulie… Vroiam să îi îngrijesc așa cum îi îngrijeați voi… Doar că voi erați îngrijorați că aș putea să îi rănesc.Și îmi petreceam timpul închis în cealaltă cameră, sau în cușca de câini. Numai eu știu cât îi iubeam! Și am devenit un“prizonier al iubirii”. 

După ce au început să crească, am devenit prietenul lor. Îi lingeam în timp ce ei se urcau pe spinarea mea. Se agățau de blana mea și mă trăgeau, imi băgau degetele în ochi, îmi cercetau curioși urechile și îmi dădeau sărutări pe nas. Eu îi adoram, și le adoram mângâierile, pentru că ale tale erau din ce în cemai rare. I-aș fi apărat cu prețul vieții mele dacă ar fi fost necesar. Mă strecuram în patul lor și le ascultam preocupările și visele secrete. Așteptam răbdător la fereastră să aud mașina ta când te întorceai de pe strada. A fost o perioadă în care dacă cineva te întreba dacă aveai câine, scoteai o fotografie cu mine din portofel și le povesteai mandru despre mine. Au trecut câțiva ani și apoi le răspuneai doar “da” și schimbi repede subiectul. La început eram “câinele tău” iar apoi doar “un câine”.
 Acum ti-e greu sa-mi faci capricii și te plângi de fiecare cheltuială necesară pentru întreținerea mea. 


Ți s-a oferit șansa să te muți cu serviciul în alt oraș. Te vei muta cu familia ta într-un apartament în care nu este voie cu animale de companie.  Ai luat această decizie pentru că așa este mai bine pentru “familia ta”, însă îmi amintesc că a fost un timp când eu eram singura ta familie. Am fost încântat de plimbarea cu mașina până am ajuns…La adăpostul de animale! Mirosea a câini, a pisici, a teamă, a disperare…Ai completat documentele și ai spus: “Știu că veți găsi o casă bună pentru el”. Au ridicat din umeri și te-au privit cu tristețe. Știau destinul ce-l așteaptă pe un câine de o anumită vârstă, chiar având “pedigrí”. A trebuit sa îl indepărtezi de mine pe copilul tău atunci când, prins de gâtul meu implora strigând: “Nu, tati, nu îi lăsa să îmi ia câinele! M-am întristat pentru ei, pentru lecția pe care le-ai dat-o atunci despre prietenie, loialitate, iubire, responsabilitate si respect pentru orice formă de viață. Tu m-ai mângâiat ușor pe cap evitându-mi privirea, și ai refuzat să păstrezi ca amintire zgarda și lesa mea. Aveai o întâlnire la care trebuia să ajungi, așa cum aveam și eu una...
După ce ai plecat, tinerii spuneau că probabil tu știai de mutarea asta cu mult timp în urmă dar că nu ai încercat să îmi cauți altă familie care să mă vrea. Unul dintre ei, dând din cap a spus: “Cum ai putut…?”. 

Altfel, erau foarte drăguți cu noi atunci când programul lor le permitea. Ne dădeau desigur de mâncare, însă mi-am pierdut apetitul după câteva zile. La început, întotdeauna când trecea cineva pe lângă cușca mea, mă uitam sperând că ești tu, că te-ai răzgândit, și că totul a fost doar un vis urât…Am sperat ca printre oamenii ăia se va găsi unul care mă va lua să mă ingrijească, să mă salveze. Când mi-am dat seama că nu puteam concura cu puiandrii drăguți care atrageau toată atenția, m-am retras într-un colț și am așteptat… La sfârșitul zilei am auzit pașii cuiva care venea după mine…M-au dus până la sfârșitul coridorului, într-o cameră separată. O cameră suspicios de liniștită. M-a ridicat pe masă și în timp ce îmi mângâia urechile îmi spuse:“Nu-ți fie teamă”.  Inima mea a început să zvâcnească intuind ceea ce se va întâmpla. “Prizonierului iubirii” i s-au sfârsit zilele. Așa cum era normal pentru mine, am simțit durerea acestei femei. Sarcina ce-i fusese încredințată o apăsa chiar dacă încerca să o disimuleze.  Știam acest lucru la fel cum știam atunci când fiind un cățeluș îți cunoșteam toate stările tale. 

Mi-a pus cu grija un garou pe laba din față. I-am lins lacrima de pe mână, așa cum te lingeam și pe tine când căutai alinare. Cu multă profesiune  mi-a pus acul în venă. Am simțit  înțepătura și lichidul rece împrăștiindu-se în corpul meu. Imediat am început să mă simt adormit… Privind-o în ochi i-am șoptit:
“Cum ai putut…?”

 Probabil pentru că înțelegea limbajul meu de câine, spuse: “Îmi pare rău”. Mi-a explicat că aceasta era munca ei și că voi merge într-un loc mai bun, unde nu voi mai fi ignorat, nici abandonat. Un loc plin de lumină și iubire, care nu se aseamănă deloc cu această viață pământească. Cu ultimele fărâme de energie am încercat să îi transmit printr-o bătaie de coadă că acel: “Cum ai putut…?”

Nu îi era dresat ei, ci ție… Îți era adresat ție, bunul și iubitul meu stăpân.  Gândul meu era pentru tine. Și la tine mă voi gândi și te voi aștepta mereu. Fie ca toți cei dragi ție să te iubească și să-ți fie loiali, cel puțin  pe cât te-am iubit și ți-am fost eu.
Nu te voi uita niciodată…

Sursa: Cum ai putut?

Tweet