Cum ai putut sa ma
dezamagesti asa tare? Am avut incredere, am impartit cu tine viata si
inima mea, am facut multe compromisuri, te-am ajutat intotdeauna, ti-am fost
fidela, te-am iubit si am facut tot posibilul sa ne fie noua bine. Dar
tie...tie nu ti-au fost de ajuns toate acestea. Ti-ai batut joc de mine, m-ai
inselat si mintit...am aflat si te-am iertat. Nu stiu cate ar fii facut la fel,
dar eu am facut-o. Ti-am demonstrat ca te iubesc, dar tie nu ti-a pasat. Mi-ai
promis cu zambetul pe buze si degetele incrucisate ca nu mai faci, ca nu se va
mai repeta. Ca o fraiera te-am crezut. Iubirea care ti-o port mi-a orbit atat
de tare sufletul si mintea, incat n-am vazut falsitatea din vorbele tale. M-am
ars pentru a-II-a oara... Acum, stau si plang, gandindu-ma cu ce am gresit sa
merit asa ceva... Poate am gresit ca te iubesc. Te iubesc atat de tare, incat
nici crudul adevar nu-mi schimba sentimentele ce ti le port. Nu pot sa te
urasc, nu pot sa te uit sau sa te privesc in ochi, dorindu-mi sa patesti la
fel, sa te simti si tu, cum ma simt eu. Nu pot... O sa plang pana ce raman fara
lacrimi, desi stiu bine ca nu-ti pasa. Nu regret ca am iubit, dar mai bine n-o
faceam. Iubirea iti aduce bucurie, dar si multa suflerinta atunci cand e
oferita cui nu-i trebuie. Tu n-ai fost demn de iubirea mea. Din aceasta cauza,
sufletul imi e asemenea unui pahar...rece, pustiit. Dar cel mai importat, odata
spart, nu va mai fii niciodata la fel.
Nu ma mai
recunosc. Eu nu eram asa pana sa te cunosc pe tine. M-am schimbat, si nu in
bine. Tie iti datorez toate acestea. Tu, iubitule, ai fost singurul cu care am
stat si mi-am batut joc de mine. Ai adus numai lacrimi, acolo unde trebuia sa
aduci numai zambete. Sper ca esti fericit acum!...