Ce iubesc la tine? E simplu. Iubesc personalitatea ta. Iubesc felul tău
de a fii. Iubesc faptul că mi-ai dat şansa să cunosc persoana specială şi bună
care se ascunde în spatele unui zâmbet înnebunitor şi pervers. Iubesc privirea
ta sclipitoare din zilele ploioase. Iubesc că mă săruţi şi mă mângâi cum nu a
mai făcut-o nimeni, niciodată. Iubesc faptul că nu eşti ca toţi ceilalţi, eşti
diferit. Tu nu eşti mai bun, eşti cel mai bun! Am auzit că paradisul înseamnă
perfecţiune. Atunci eu am văzut perfecţiunea, căci tu eti paradisul meu! ♥
~ Compusa de o buna amica, Deea . ~
Suntem intr-o mare graba...tot timpul pe fuga...fuga dupa bani,
distractie, job-uri cat mai bune...bunastare cat mai mare. Dar in
aceasta fuga, uitam de noi...uitam sa fim noi, uitam sa ne ingrijim
sufletul si mintea. Invatam cat mai mult pentru a avea o slujba si niste
bani, care nu ne aduc nici pe departe linistea sufleteasca de care avem
nevoie. Nu mai punem pret pe iubire, sinceritate, incredere...tot ce
conteaza e aspectul exterior, chiar daca interiorul este gaunos.
Invidia, ura, gelozia predomina inimile si mintile tuturor in aceasta
goana nebuna. Nu mai avem timp sa ne bucuram de lucrurile marunte, cu
adevarat importante, cum ar fii bucuria simtita cand soarele iti bate in
geam, imbratisarea primita de la cineva drag, un pupic pe obraz oferit
propriul copil sau un "spalat" sanatos pe fata oferit de catelusul
nostru drag, care ne asteapta loial acasa, cu speranta ca azi vom avea
putin timp si pentru el. Banii nu cumpara fericirea...si nu, nici nu o
aduc. Noi, oamenii, suntem facuti pentru iubire... Intr-o lume unde
"banul vorbeste", iubirea e pusa la zid, nesemnificativa. Pretindem ca
suntem fericiti...avem tot ce ne dorim, dar sufletul ne e gol...ne e
sfasiat de dor...dorul nebun de a iubii sincer si curat pe cineva,
primind acelasi lucru, la randu-i. Parerea mea?! Muncim prea mult, iubim
prea putin... Este adevarat ca timpul e scurt. O sa ajungem cand vom
vrea sa iubim, dar nu mai avem pe cine. Ramanem doar cu lucrurile
materiale, si repet, cu sufletul gol. Timpul e scurt...obiectivele sunt
multe...totul e ca o jungla. Dar cu toate astea, nu-ti lasa niciodata
sufletul acasa. Nu lasa anii sa treaca pe langa tine. Ingrijeste-ti
sufletul. Iubeste intens, ofera-te cui te merita, apreciaza pe cine o
face, la randu-ti si cel mai important, orice s-ar intampla, capul sus,
privirea inainte, caci asa se trece cu succes prin viata!
Gresim... In fiecare zi...mai mult sau mai putin... Lasand urme in
sufletul celorlalti sau doar in al nostru... Gresim cand judecam inainte
de a cunoaste, cand ne incredem prea mult in lucruri si persoane, cand
suntem nervosi, stresati, indragostiti... Gresim pentru ca suntem
oameni, pentru ca asa invatam...invatam sa ne cerem scuze, sa pansam o
rana a sufletului, sa simtim ce e durerea, sa fim puternici, sa nu ne
lasam doborati, sa recunoastem ca am gresit si sa nu repetam greseala
facuta. Nu suntem perfecti...niciodata nu vom fii...dar invatand, ne
apropriem de perfectiune!...
" Imi pare rau ca am plecat... Imi pare rau ca n-am luptat pana la final,
pentru tine...pentru noi...asa cum am promis. Imi pare rau ca acum o sa
trecem singuri peste toate, neavandu-ne unul pe altul...regret faptul ca
nu o sa mai scriem impreuna noi file de poveste...noi file din povestea
noastra... Stiu ca ar fii trebuit sa fie eterna, dar se pare ca
"eternul" nu a existat pentru noi... Imi pare rau pentru ca n-am putut
sa fiu exact cum ti-ai dorit... Imi pare rau ca in ciuda promisiunilor,
m-ai lasat sa plec...privind nepasator la tot ce se intampla... Imi pare
rau ca totul s-a sfarsit atat de repede... Dar amandoi stim ca ce e
frumos, dureaza al dracului de putin... Ne raman amintirile, dorintele
neimplinite si speranta...speranta ca viata ne v-a zambii intr-o buna
zi, aducandu-ne, din nou, pe acelasi drum...in aceeasi poveste!... "
" Mi-a zis uitandu-se in ochii mei: "tu nu esti ca celelalte!"... S-a
indepartat, ca mai apoi, sa plece... Pentru ca, pana la urma urmei, el
era la fel ca toti ceilalti!... "
