De vorba cu un strain.

Intotdeauna mi-a suras ideea de a ma intalnii cu un strain cu care sa petrec o zi din viata mea. Sa ne impartasim viata si povestile. Sa povestim despre noi, fara frica de a fii judecati si trasi la raspundere pentru faptele noastre. Sa povestim despre tot ce ne apasa sufletul, ne ingreuneaza constiinta si ne incurca viata. Datorita unul, altuia, sa reusim sa privim totul din alt punct de vedere de cat am privit noi, pana atunci..o noua perspectiva intotdeauna a imbunatatit lucrurile si le-a dat un curs mai firesc. Sa facem schimb de idealuri, teluri si vise. Sa ne povestim cele mai importante lupte, duse cu indarjire si curaj la final. Sa povestim despre oamenii minunati pe care ii avem alaturi, oameni pentru care ne trezim in fiecare dimineata si ne motiveaza sa mergem inainte, orice ar fii. Sa comemoram cele mai importante momente din viata noastra...amintiri, care ne fac sa zambim cu fiecare ocazie. Sa ne impartasim sentimentele....frica, curaj, speranta, dorinta, incredere, loialitate, ambitie, desfranare, descurajare, neincredere, dragoste, ura, prietenie. Sa povestim despre tot si toate, despre ce ne trece prin minte si suflet. Sa invatam unul de la altul, sa ne descoperim pe noi insine si sa-i ajutam si pe el sa se descopere. Sa stim unul despre altul. Iar la finalul zilei, sa ne luam bun ramas si sa disparem misterios, fara sa ne mai intalnim vreodata, dar sa ne aducem aminte de acele ore petrecute impreuna, cu placere si entuziasm. De asemenea, sa nu uitam niciodata ce am invatat unul, de la altul si sa aplicam lectiile invatate, atunci cand suntem in impas si nu mai stim alta cale.
As petrece o astfel de zi, deoarece, am invatat de-a lungul timpului, ca oamenii au povesti frumoase de spus, din care se poate invata foarte mult. Trebuie doar sa stim sa ii ascultam. De asemenea, nici povestea noastra nu trebuie pastrata doar pentru noi...este la fel frumoasa, ca a lor. Facand schimb de povesti, ne ajutam pe noi, dar si pe ei...acesta fiind doar unul dintre multele motive pentru care imi doresc o asemenea experienta.

Tweet

De ce scriu?

"Scriu pentru cei curiosi.
Scriu pentru femei pe care nu am ce sa le invat - poate doar le ajut sa gaseasca mai usor drumul spre raspunsurile din ele.
Scriu pentru barbati care stiu sa planga, nu pentru cei care-si fac femeile sa planga...
Scriu despre ce vad, ce aud, ce simt si despre ce pot schimba, macar in lumea pe care o povestesc.
Scriu din naivitate, am senzatia ca pot muta intr-un om cuvintele pe care le scriu, astfel inca sa-l obsedeze. "

                                                      (Mihaela Radulescu - "Niste raspunsuri")

Tweet

Ce fac azi?!

Azi incerc sa fiu eu insumi. Imi dau masca jos si ies afara, cu propria infatisare.
Azi o sa traiesc fara sa imi fac griji pentru ziua de maine, fara sa imi mai fie frica de greselile trecutului meu. 
Azi ma impac cu trecutul, ca sa imi pot descoperii viitorul.
Azi am grija de sufletul meu. 
Azi imi fac curat in viata. Pastrez doar persoanele la care tin si care mi-au demonstrat de-a lungul timpului, ca nu le sunt indiferenta. Sterg cu buretele tot ce s-a intamplat, uit tot ce merita uitat. 
Azi lupt pentru cine imi da motive, repar greselile sau macar, incerc sa nu comit altele noi. 
Azi iert. Iert pe cei care merita, dar si pe cei care nu merita.
Azi nu ma supar. Am dreptul la o viata fericita.
Azi iubesc. Fara reguli, restrictii sau limite.
Azi zambesc, chiar daca nu am motiv.
Azi voi aduce zambete, acolo, unde au fost lacrimi.
Azi cred in mine si in visele mele. Totul este realizabil, cu putina speranta, dorinta si un minim de efort.
Azi incetez sa caut raspunsuri intrebarilor de care m-am "impiedicat" in viata. Unele lucruri pur si simplu, nu trebuie aflate.
Azi ma opresc in a-mi pune intrebari...toate se intampla cu un motiv, iar intrebarile nu isi au rostul.
Azi imi accept destinul.
Azi las viata sa isi urmeze cursul, fara a-i mai schimba sensul, fara sens.
Azi fac ce trebuia sa fac de mult.
Azi sunt asa trebuie sa fim cu totii: sinceri.

Tweet

Sincer.

Sa fim sinceri intr-o lume care mizeaza pe minciuna este o adevarata provocare. Sa fim sinceri cu noi, intotdeauna. Sa ne descoperim pe noi insine, inainte de a incerca sa-i cunoastem pe ceilalti. Caracterul sa fie oglinda sufletului nostru. Faptele sa vorbeasca. Sa dam jos masca, sa ne aratam adevarata personalitate, sa-i lasam sa ne cunoasca dincolo de aparente, sa ne deschidem sufletul...sa le aratam tuturor cine suntem cu adevarat. Falsa eticheta, pusa de noi sau ceilalti, nu trebuie sa se lipeasca de sufletul nostru. Sa indraznim sa fim noi, dincolo de cum ar vrea ei sa fim...e tot ce conteaza! Ei trebuie sa invete sa ne iubeasca si apreciaze pentru ce suntem cu adevarat, nu pentru masca pe care vor s-o purtam, ca sa fim acceptati in lumea lor.

Tweet

Dialog: Inainte de casatorie VS. Dupa casatorie. (pamflet)

Inainte de casatorie: 
- Barbatul: "In sfarsit! Am asteptat asta atata timp!"
Femeia: "Vrei sa plec?"
- Barbatul: "Ai innebunit?! Nici sa nu te gandesti la asta."
Femeia: "Ma iubesti?"
- Barbatul: "Bineinteles! Tot timpul!"
Femeia: "M-ai inselat vreodata?"
- Barbatul: "Doamne fereste! Bineinteles ca nu."
Femeia: "O sa faci sex numai cu mine?"
- Barbatul: "Sigur ca da. Cu fiecare ocazie."
Femeia: "O sa ma lovesti vreodata?"
- Barbatul: "Niciodata!"
Femeia: "Pot sa am incredere in tine?"
- Barbatul: "Da!"
Femeia: "Oh, iubitule!"

* Dupa casatorie: Cititi dialogul de sus in jos! *

~ Preluat! ~

Tweet

"Daca iubim o singura data in viata, de ce doare fiecare despartire?"

Doare fiecare despartire, pentru ca in fiecare relatie punem o parte din noi. O parte din inima noastra. Oferim tot ce e mai bun (si anume, pe noi!), desi, rasplata nu e intotdeauna pe masura efortului. Atunci cand cineva pleaca din viata noastra, ia cu el si acea particica din noi. Ramane un gol imens, care, zi de zi, se mareste datorita dorului si a amintirilor, care ne fac sa adormim cu lacrimi in ochi. Simtim ca totul se prabuseste in jurul nostru. Goi pe dinauntru, pierduti, dezorientati, dezamagiti...doare. Doare incredibil de tare. Dar cu toate astea, invatam sa traim cu durerea. Timpul vindeca. Ne face sa inmagazinam amintirile, sa pansam rana...sa ne detasam, dar niciodata nu uitam. O data ce te uiti in trecut, nu o sa mai privesti inainte. Ramai tintuit pe loc, te legi de amintiri. Totul are un inceput, dar si un sfarsit...o usa se inchide, pentru ca o alta sa se deschida. Insa, suntem atat de acaparati de durerea care ne innunda, incat uitam acest lucru. Credem ca nu o sa mai iubim niciodata. Insa, realitatea este alta! Cand o sa ne asteptam mai putin, o sa vina un cineva mult mai special, care va aduce zambete, acolo unde acum, sunt lacrimi. Rabdarea e esentiala. Si dupa toate acestea, o sa ne indragostim...mai puternic ca prima data. O sa iubim mai intens, mai profund... Gasim persoana care sa ne aprecieze si iubeasca asa cum suntem. Care sa ne ofere tot ce avem nevoie. Abia atunci, ne dam seama cat de mult am gresit, tragand concluzii pripite. Realizam ca despartirea nu a fost un lucru rau...persoana nu era cea potrivita...nu era persoana care sa ne satisfaca sufletul, facandu-ne fericiti. Acea persoana nu ne era destinata! Sfarsitul unei relatii nu trebuie sa ne afecteze viitorul, pentru ca nimeni nu merita lacrimile si suferinta ta, iar cine le merita, nu te va face niciodata sa plangi si sa suferi. Intotdeauna, o iubire esuata ne face sa fim mai aproape de cea adevarata! 

Tweet

Din viata (23).

 "Iubirea incepe cu intrebari simple pe care le rostim si se sfarseste cu intrebari la fel de simple, pe care nu le punem niciodata!"

                                                           - Tudor Chirila, "Exercitii de echilibru" -

Tweet