Inima ca un spital.

Inima multora e ca un spital. Mare, impunator, puternic...pare se ca poate rezista oricarei furtuni sau oricarui cutremur. Aparente inselatoare. Desi, pare de nepatruns, o data intrat, atmosfera se schimba. In jur e numai durere, suferinta...atmosfera neprimitoare si apasatoare. Pe paturi, zace cate o amintire, care asteapta sa se stinga... Undeva, mai retras, stau amintirile frumoase, care ne aduc zambetul pe buze si ne ajuta sa ne vindecam de rani, dar rareori tinem cont de ele... Ne acapareaza ceea ce predomina. Ne legam de ce s-a intamplat mai rau...de ceea ce ne-a lasat cele mai urate cicatrici. Noi suntem proprii nostrii doctori. De noi depinde cine pleaca, cine vine...de noi depinde daca "spitalul" va primii in grija "mancatorii ", sau "daruitorii" de fericire. Ne apartin pastile cu care ne tratam "juliturile" peretilor sau chiar "boala amintirilor". Nu conta pe nimeni sa iti vindece ranile si amintirile...deoarece, odata vindecate cele vechi, unele noi incep sa apara...nimeni nu e perfect....si oricat de apropriat iti este, tot te va dezamagii o data si o data...si doare...pentru ca fericirea ta de el/ea, depinde. Cel mai in masura sa iti transformi "spitalul" intr-un loc cald, primitor si fericit, esti doar tu! Profita de aceasta ocazie si ambitioneaza-te sa inchizi usile, acolo unde nu se mai poate face nimic. Gazduieste doare ce iti trebuie si ce te face fericit. De asemenea, nu regreta niciodata un lucru care a adus lumina in "spitalul" tau! 

Tweet

Decizie dificila. Intre inima si creier.

Sunt momente in viata in care tii la doua persoane si nu stii pe care sa o alegi...momente cand nu vrei sa pierzi pe niciuna, desi stii ca nu e bine ce faci. In acele momente, trebuie si vrei sa iei o decizie...in urma careia, unul dintre ele isi va vedea de viata ei, ne mai tulburand-o pe a ta. Dar cine o sa fie aceea? Iti doresti cu ardoare ca altii sa decida in locul tau, dar...din pacate, doar tu esti in masura sa faci acest lucru! Lasa-ti inima sa decida...unde creierul nu poate intelege, inima poate rezolva. Niciodata nu vei putea tine la doua persoane la fel de mult. Nu te lasa coplesita de regrete si resentimente...alege-o pe cea care te merita cel mai mult. Cea langa care esti singur ca poti fi fericit si iubit. Nu exista niciun regret, daca iei decizia corecta...in joc e fericirea ta, nu a lor. Asa ca, lasa-te purtat de inima si instinct, oferandu-le sansa sa ia o decizie corecta! 

Tweet

Din viata (20).

" Din când în când, oamenii te surprind, alteori te dezamăgesc. Viaţa e amuzantă câteodată, te chinuie destul de tare, dar, dacă priveşti cu atenţie, poţi găsi speranţă în cuvintele copiilor, în cântece, în ochii persoanei pe care-o iubeşti. Şi, dacă ai noroc, dacă eşti cea mai norocoasă persoană de pe planeta asta, persoana pe care-o iubeşti decide să te iubească şi ea. "

                                                                    "Ruleta destinului" - Nathan

Tweet

Oamenii mint.

Oamenii mint. Mint mult. Ne mint persoane in care avem incredere mai mare decat in noi. Ne mint cu zambetul pe buze, cu ochii sclipitorii si inima aparent sincera. Ne mint ca totul o sa fie bine, ca ei nu vor pleca orice s-ar intampla...ne mint ca nu ne vor mintii vreodata. Dar cu toate astea, se intampla...o minciuna mica sau mare, tot minciuna este. Toate minciunile au ca si consecinta pierderea increderii. De acest lucru ar trebuii sa tina toti cont. Increderea se castiga in zile, saptamani, luni sau chiar ani, dar se poate pierde cat ai bate din palme. Pe langa asta, doare. Orice adevar imbracat intr-o frumoasa minciuna, doare. Doare, dezamageste, desparte... Dar ce mai conteaza, atata timp cat ne jucam cartile mai bine decat altii?! Ce mai conteaza, atunci cand noi suntem in siguranta, jucand pe doua fronturi?! Proasta alegere. Mai devreme, sau mai tarziu, adevarul iese la suprafata. Biruie. Si o data cu o lui biruinta, ii doboara pe cei de langa noi. Le doboara visele, sperantele, dorintele si incredere...in tine, in voi.
Draga cititorule, iti dau un sfat: rau nu faci daca spui adevarul. Rau faci daca il ascunzi. Daca tii cu adevarat la cei de langa tine, lasa sinceritatea sa iti fie prieten si nu vei regreta. Un adevar dureros, e de un infinit de ori mai bun decat o minciuna frumoasa, cu mijloc gaunos.

Tweet

Femeile nu au ghid de folosire!

Suntem femei. Greu de inteles. Greu de descris. Suntem complicate...atat de complicate incat nici noi nu stim la ce ne putem astepta. Avem vise...ale caror indeplinire le dorim cu ardoare...doar ca atunci cand suntem aproape de implinire, le abandonam...ca mai apoi, sa visam iar...si iar...acelasi vis, sau la altele noi! Ne zguduie sufletul orice despartire...iar atunci cand ni se face atat de dor, in loc sa dam un telefon, scoatem din sertar lucrurile care ne aduc aminte de ei...un ursulet de plus, o floare uscata, biletul de la cinema, biletul cu o frumoasa declaratie de dragoste...pentru ca, da, noi pastram orice lucru aparent mic si neinsemnat, care ne aduce aminte de voi...le inmagazinam ori in suflet, ori in sertarul nostru...preferand sa ne alinam sufletul cu amintiri, decat sa ne calcam orgoliul in picioare... Plangem nopti intregi, ca mai apoi, dimineata sa ne trezim cu un zambet larg pe buze, iesind in lume, ca si cum suferinta din seara precedenta este inexistenta. Atunci cand un nou "el" apare in viata noastra, ne dedicam intr-un totul lui...lasandu-l sa ne faca sa uitam de toate dezamagirile si durerile atunci cand ne strange in brate si ne saruta pe frunte. Ne lasam sufletul calcat in picioare de cei pe care ii iubim...iertam tot ce ni se greseste, pentru ca lor sa le fie bine si sa fie fericiti...pentru ca daca ei sunt...si noi suntem! Ne oferim sufletul...oferim ce avem mai bun...ne oferim pe noi! Iar atunci, cand ei aleg sa plece, nespundu-ne "ramas bun!", stam si asteptam ore, zile, luni, ani intregi intoarcerea lor, stiind ca o facem in zadar!...Dar ce conteaza?! Speranta ultima moare...iar la o femeie, speranta nu va murii niciodata...pentru ca, asa suntem noi: sensibile, prostute si devotate!...

Tweet