Nu se numeste "sfarsit!", daca finalul nu este unul fericit.

As da timpul inapoi, ca sa mai petrec macar cateva clipe langa persoanele dragi pierdute, dar niciodata sa schimb ceva din ce m-a facut sa devin ceea ce sunt azi. Fiecare palma primita de la ei, m-a facut sa ma gandesc de doua ori inainte de a ma increde in cineva. Fiecare persoana care a intrat in viata mea, mi-a adus deopotriva fericire si suferinta. De la toti si toate am invatat cate o lectie. Ceva ce ti se povesteste, dar daca nu o traiesti pe propria, e zadarnic. Nu regret nimic din ce am facut, desi, consecintele inca ma urmaresc. Nu mi-e frica de viitor...daca am ajuns aici, inseamna ca sunt pregatita sa infrunt viitorul, oricat de intunecat ar fi. Tot ce fac e sa ma bucur de clipele frumoase, sa colectionez cat mai multe amintiri si fericire, ca mai apoi, cand primesc o lovitura, sa ma pot ridica cu usurinta. Nu ma bazez pe nimeni altcineva decat pe mine si fortele proprii. Am invatat singura ca oricat de mult zic ceilalti ca le pasa si nu te vor lasa singur in fata problemelor, atunci cand se intampla, se intampla si acest inevitabil. Nu se numeste "sfarsit!", daca finalul nu este unul fericit. Iar asta trebuie sa o stim cu totii!

Tweet

Inima ca un spital.

Inima multora e ca un spital. Mare, impunator, puternic...pare se ca poate rezista oricarei furtuni sau oricarui cutremur. Aparente inselatoare. Desi, pare de nepatruns, o data intrat, atmosfera se schimba. In jur e numai durere, suferinta...atmosfera neprimitoare si apasatoare. Pe paturi, zace cate o amintire, care asteapta sa se stinga... Undeva, mai retras, stau amintirile frumoase, care ne aduc zambetul pe buze si ne ajuta sa ne vindecam de rani, dar rareori tinem cont de ele... Ne acapareaza ceea ce predomina. Ne legam de ce s-a intamplat mai rau...de ceea ce ne-a lasat cele mai urate cicatrici. Noi suntem proprii nostrii doctori. De noi depinde cine pleaca, cine vine...de noi depinde daca "spitalul" va primii in grija "mancatorii ", sau "daruitorii" de fericire. Ne apartin pastile cu care ne tratam "juliturile" peretilor sau chiar "boala amintirilor". Nu conta pe nimeni sa iti vindece ranile si amintirile...deoarece, odata vindecate cele vechi, unele noi incep sa apara...nimeni nu e perfect....si oricat de apropriat iti este, tot te va dezamagii o data si o data...si doare...pentru ca fericirea ta de el/ea, depinde. Cel mai in masura sa iti transformi "spitalul" intr-un loc cald, primitor si fericit, esti doar tu! Profita de aceasta ocazie si ambitioneaza-te sa inchizi usile, acolo unde nu se mai poate face nimic. Gazduieste doare ce iti trebuie si ce te face fericit. De asemenea, nu regreta niciodata un lucru care a adus lumina in "spitalul" tau! 

Tweet

Decizie dificila. Intre inima si creier.

Sunt momente in viata in care tii la doua persoane si nu stii pe care sa o alegi...momente cand nu vrei sa pierzi pe niciuna, desi stii ca nu e bine ce faci. In acele momente, trebuie si vrei sa iei o decizie...in urma careia, unul dintre ele isi va vedea de viata ei, ne mai tulburand-o pe a ta. Dar cine o sa fie aceea? Iti doresti cu ardoare ca altii sa decida in locul tau, dar...din pacate, doar tu esti in masura sa faci acest lucru! Lasa-ti inima sa decida...unde creierul nu poate intelege, inima poate rezolva. Niciodata nu vei putea tine la doua persoane la fel de mult. Nu te lasa coplesita de regrete si resentimente...alege-o pe cea care te merita cel mai mult. Cea langa care esti singur ca poti fi fericit si iubit. Nu exista niciun regret, daca iei decizia corecta...in joc e fericirea ta, nu a lor. Asa ca, lasa-te purtat de inima si instinct, oferandu-le sansa sa ia o decizie corecta! 

Tweet

Din viata (20).

" Din când în când, oamenii te surprind, alteori te dezamăgesc. Viaţa e amuzantă câteodată, te chinuie destul de tare, dar, dacă priveşti cu atenţie, poţi găsi speranţă în cuvintele copiilor, în cântece, în ochii persoanei pe care-o iubeşti. Şi, dacă ai noroc, dacă eşti cea mai norocoasă persoană de pe planeta asta, persoana pe care-o iubeşti decide să te iubească şi ea. "

                                                                    "Ruleta destinului" - Nathan

Tweet

Oamenii mint.

Oamenii mint. Mint mult. Ne mint persoane in care avem incredere mai mare decat in noi. Ne mint cu zambetul pe buze, cu ochii sclipitorii si inima aparent sincera. Ne mint ca totul o sa fie bine, ca ei nu vor pleca orice s-ar intampla...ne mint ca nu ne vor mintii vreodata. Dar cu toate astea, se intampla...o minciuna mica sau mare, tot minciuna este. Toate minciunile au ca si consecinta pierderea increderii. De acest lucru ar trebuii sa tina toti cont. Increderea se castiga in zile, saptamani, luni sau chiar ani, dar se poate pierde cat ai bate din palme. Pe langa asta, doare. Orice adevar imbracat intr-o frumoasa minciuna, doare. Doare, dezamageste, desparte... Dar ce mai conteaza, atata timp cat ne jucam cartile mai bine decat altii?! Ce mai conteaza, atunci cand noi suntem in siguranta, jucand pe doua fronturi?! Proasta alegere. Mai devreme, sau mai tarziu, adevarul iese la suprafata. Biruie. Si o data cu o lui biruinta, ii doboara pe cei de langa noi. Le doboara visele, sperantele, dorintele si incredere...in tine, in voi.
Draga cititorule, iti dau un sfat: rau nu faci daca spui adevarul. Rau faci daca il ascunzi. Daca tii cu adevarat la cei de langa tine, lasa sinceritatea sa iti fie prieten si nu vei regreta. Un adevar dureros, e de un infinit de ori mai bun decat o minciuna frumoasa, cu mijloc gaunos.

Tweet