El: Am să te iau în braţe !
Ea: Şi când am să fiu bătrână?
El: Am să îmbătrânesc lângă tine .
Ea: Şi când o să apară altă fată mai frumoasă ?
El: O voi trimite la tine, spunându-i:" dute dă-i un pupic mamei tale"!
~ Preluat. ~
Se intampla in viata sa iubesti dar sa fii ranit ... iti iei
viata de la capat, vrei sa uiti tot, dar amintirile sunt mereu in inima ta
amintindu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la
suferinta . Acum e tarziu, sa mai adaug ceva la tot ce a fost frumos...s-au
depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase ,atatea clipe minunate intr-un
timp asa de scurt incat mi-a amutit gandul printre lacrimi. Am colindat cu tine
printre imagini pline de frumusete, imagini asa de placute pe care nu am cum
sa le uit vreodata. Ma intreb mereu acelasi lucru de ce trebuie sa iubim atat
de mult persoane cu care nu putem fi daca nu suntem facuti unul pt celalalt
...
O singura data in viata gasesti
dragostea adevarata…si asta daca ai noroc…soarta a dat peste mine si am gasit-o! Dar pana la urma din cauza mea si din cauza ca tu ai inteles altceva s-a
spulberat tot !Cand am scris aceste randuri mana mea a scris dupa dictarea
creierului si a sufletului caci ochii mei nu au mai vazut au fost plini de
lacrimi iar inima mea mai avea un pic si inceta sa mai bata, fiecare lacrima
care a alunecat pe obrazul meu, a fost o picatura din dragostea enorma pe care
am purtat-o pentru tine. Am incercat sa scap de ele dar au ramas in sufletul
meu…
Am incheiat aceasta relatie fara sa privim inainte, fara sa
privim inapoi, fara sa privim... Pentru ca ochii nostrii erau prea plini de
lacrimi pentru a mai putea privi... Raman lacrimi grele si sarate, raman nopti
nedormite si clipe nedorite, raman intrebari fara raspuns, buze nesarutate
indeajuns, ramane gandul ca poate intr-o zi, se va schimba ceva!... " Iubirea este sentimentul acela placut, pe care aproape toti il cunoatem...cel putin o data in viata simtim ca iubim...iar atunci suntem in nori...dar de cele mai multe ori ajungem pe pamant inapoi...dar avem senzatia ca mult mai bine ar fii sub pamant...asta e iubirea...incepe cu niste "fluturi" in stomac...dupa iti cresc aripi...ajungi sa zbori in inaltul cerului cu pers pe care o iubesti...dar vine furtuna ( gelozie, posesivitate, minciuni, infidelitate) si parca deodata te ratacesti...ii scapi mana...si nu-l mai regasesti...si atunci aripile se usuca, cad si odata cu ele cadem si noi...si ajungem sa vedem din nou cruda realitate... Am trait cu totii o iubire imposibila, o iubire ilegala si naiva, in care iti spuneai mereu ca se va intoarce, ca se va schimba. Am crezut cu totii intr-o relatie care parea ca va dura pentru intotdeauna, si am platit scump pretul naivitatii pentru ca "intotdeauna" pare sa nu existe. "
1. Eu trăiesc între 10 şi 15 ani. Fiecare despărţire de tine este
pentru mine o suferinţă. Gândeşte-te la asta înainte sa mă iei.
Sa fii tu insuti inseamna...
Efectiv, m-am saturat de atata falsitate. De atatea persoane false, care par a fii niste mielusei si pe la spate sunt lupi. M-am saturat de acei "prieteni", care ne sunt cei mai mari dusmani. M-am saturat de rautate, invidii, minciuni, gelozii, zambete inselatoare...caractere false. M-am saturat de toate acestea...pentru ca doare destul de tare cand descoperim adevarata fata a persoanelor in care ne incredeam.
Cata lume, atatea preferinte muzicale! Fie ca e manea, house, rapp, latino, clasica sau altceva, muzica ne aduce un plus de culoare vietii noastre! Ascultam muzica cand ne relaxam, cand ne distram, cand ne plimbam, cand munci si uneori, adormim pe ritmurile melodiei preferate.( "Tara Duncan" de Sophie Audouin -Mamikonian )" Nu exista magie benefica sau malefica. Magia este doar o unealta. Totul depinde de cel care o foloseste. Daca tai painea cu un cutit, asta e ceva bun; daca injunghii un om cu cutitul, asta e ceva rau. Dar, cutitul nu poate fi considerat bun sau rau...e doar un cutit! "
In vitrina unui magazin de animale, era un afis: „Catelusi de vanzare“.
Lupta pentru…
Când eram un cățeluș, te binedispuneam cu năzdrăvăniile mele și te făceam să râzi. Ziceai
că sunt copilul tău, și indiferent de câte perechi de pantofi ți-am
distrus și de câte perne am smotocit, am devenit prietenul tău cel mai
bun. Ori de câte ori făceam vreo năzbâtie, imi arătai degetul arătător și imi spuneai: “Cum ai putut…?”, însă apoi te aplecai spre mine, mă rostogoleai și mă mângâiai pe burtică…Educarea
mea a durat ceva mai mult pentru că tu erai foarte ocupat, însă într-un
final, împreună, am reușit. Îmi amintesc acele nopți în care mă
strecuram lângă tine în pat, și cu boticul lipit de tine, îți ascultam
confidențele și visele secrete. Erau clipe în care credeam că viața e perfectă.Împreună făceam plimbări lungi, fugeam prin parc, călătoream cu mașina, ne opream să mâncăm împreună o înghețată (eu doar cornetul pentru că “înghețata era rea pentru cățeluși”, imi spuneai). Mergeam împreună chiar și la mare…Cât moțăiam eu la soare în timp ce te așteptam să te întorci acasa la sfârșitul zilei!
Treptat, ai început să petreci tot mai mult timp la locul de muncă și în afara casei pentru că îți căutai un partener uman. Te așteptam
cu rabdare și te consolam când veneai cu inima zdrobită de dezamăgiri.
Nu ți-am judecat niciodată deciziile și țopăiam de bucurie de fiecare dată când te întorceai acasă. Și m-am bucurat când te-ai îndrăgostit…Ea, acum soția ta, nu este o “iubitoare de câini” (nu îi plac), și totuși eu am primit-o cu drag în casa noastră. Am încercat întotdeauna să îi demonstrez afecțiunea și supunerea. Eu eram fericit pentru că vă vedeam fericiți. Curând au apărut “puiuții umani” și eu m-am bucurat alături de voi. M-a fascinat duioșia lor, mirosul și culoarea lor rozulie… Vroiam să îi îngrijesc așa cum îi îngrijeați voi… Doar că voi erați îngrijorați că aș putea să îi rănesc.Și îmi petreceam timpul închis în cealaltă cameră, sau în cușca de câini. Numai eu știu cât îi iubeam! Și am devenit un“prizonier al iubirii”.
Ți s-a oferit șansa să te muți cu serviciul în alt oraș. Te
vei muta cu familia ta într-un apartament în care nu este voie cu
animale de companie. Ai luat această decizie pentru că așa este mai
bine pentru “familia ta”, însă îmi amintesc că a fost un timp când eu eram singura ta familie. Am fost încântat de plimbarea cu mașina până am ajuns…La adăpostul de animale! Mirosea a câini, a pisici, a teamă, a disperare…Ai completat documentele și ai spus: “Știu că veți găsi o casă bună pentru el”. Au ridicat din umeri și te-au privit cu tristețe. Știau destinul ce-l așteaptă pe un câine de o anumită vârstă, chiar având “pedigrí”. A trebuit sa îl indepărtezi de mine pe copilul tău atunci când, prins de gâtul meu implora strigând: “Nu, tati, nu îi lăsa să îmi ia câinele! M-am
întristat pentru ei, pentru lecția pe care le-ai dat-o atunci despre
prietenie, loialitate, iubire, responsabilitate si respect pentru orice
formă de viață. Tu m-ai mângâiat ușor pe cap evitându-mi privirea, și ai refuzat să păstrezi ca amintire zgarda și lesa mea. Aveai o întâlnire la care trebuia să ajungi, așa cum aveam și eu una...
Mi-a pus cu grija un garou pe laba din față. I-am lins lacrima de pe mână, așa cum te lingeam și pe tine când căutai alinare.
Cu multă profesiune mi-a pus acul în venă. Am simțit înțepătura și
lichidul rece împrăștiindu-se în corpul meu. Imediat am început să mă
simt adormit… Privind-o în ochi i-am șoptit: